Federația Română de Dans Sportiv
Complex Sportiv Fly Dance Club
Direcția Județeană pentru Sport Suceava

Avem deosebita plăcere de a vă invita să participați la

Festivalul Național
Dans Sportiv Precompetițional
Standard și Latino
CUPA GALLERIA 29 octombrie 2011

Suceava, Galleria Suceava, Strada Sofia Vicoveanca, nr. 1

PROGRAM COMPETIȚIONAL

SÂMBĂTĂ 29 octombrie 2011

10.00-10.30 înscrieri fete solo
10.30-11.00 încălzire fete solo
11.00-11.45 concurs fete solo un dans( cha-cha)
Categorii de vârstă:
4-6 ani
7-8 ani
9-10 ani
11-12 ani
13-15 ani
Peste 16 ani
11.45-12.00 premiere și înscriere perechi un dans(cha-cha)
12.00-12.15 încălzire un dans (cha-cha)
12.15-13.00 concurs un dans(cha-cha)
Categorii de vâstă:
4-6 ani
7-8 ani
9-10 ani
11-12 ani
13-15 ani
Peste 16 ani
13.00-13.15 premiere și înscriere perechi un dans(vals lent)
13.15-13.30 încălzire un dans(vals lent)
13.30-14.15 concurs un dans(vals lent)
Categorii de vârstă:
4-6 ani
7-8 ani
9-10 ani
11-12 ani
13-15 ani
Peste 16 ani
14.15-14.30 premiere și înscrieri perechi două dansuri(vals lent și cha-cha)
14.30-14.45 încălzire două dansuri( vals lent și cha-cha)
14.45-15.45 concurs două dansuri( vals lent și cha-cha)
Categorii de vârstă:
4-6 ani
7-8 ani
9-10 ani
11-12 ani
13-15 ani
Peste 16 ani
15.45-16.00 premiere și înscriere perechi trei dansuri(vals lent, cha-cha și jive)
16.00-16.15 încălzire trei dansuri(vals lent, cha-cha și jive)
16.15-17.30 concurs trei dansuri(vals lent, cha-cha și jive)
Categorii de vârstă:
4-6 ani
7-8 ani
9-10 ani
11-12 ani
13-15 ani
Peste 16 ani
17.30 premiere

• la concursurile FETE SOLO se va dansa CHA-CHA, taxa este 50 de lei;
• la concursurile de trei dansuri au voie să participe toți concurenții de la CLASA H, care nu au intrat în finală la concursurile anterioare

TAXA DE PARTICIPARE:
50 lei pentru un concurs fete solo
80 lei pentru doua sau trei concursuri

EVENTUALELE MODIFICĂRI DIN PROGRAM VOR FI ANUNȚATE VINERI 28 octombrie 2011
LOCAȚIE: GALLERIA SUCEAVA, STRADA SOFIA VICOVEANCA NR.1;
COSTUMAȚIE: conform regulamentului FRDS;
SUPRAFAȚA DE DANS: parchet stejar 10,5 x 17 m;

ÎNSCRIERILE SE FAC PÂNĂ LA DATA DE 27 0ctombrie 2011 LA ADRESA DE e-mail: macarie_ionelia@yahoo.com

PREMII: diplome tuturor participanților, cupe, medalii,
Pentru alte detalii: telefon 0744970489

PREŞEDINTELE JURIULUI: Liliana Samoila

Arbitrii:     Radu VELCU

Radu BUJENITA

Ciprian DIACONU

Viorel FARCAS

Loran ILLYES

Cristi SAVA

Rares Olosuteanu

Alexandru NECULA

Amira NICULITA

Laura LESOVSCHI

Razvan MANOLE

Romeo TANASA

PREŞEDINTELE JURIULUI: Liliana SAMOILA

DIRECTOR DE CONCURS:        Marian ADAM

SECRETARIAT                              Ionelia MACARIE

Rauta  Elena

Vă așteptăm cu drag,

Pe 26.03.2011 a avut loc în club VOX din Suceava un concert cu trupele Nocturnal Fall, Inneray şi mult mai celebra Magica. Pe afiş la 20:30, dar evident că a început pe la 21 şi ceva.

Nocturnal Fall este o trupă suceveană care cântă gothic metal şi care creşte de la un concert la altul, iar cu ocazia evenimentului de aseară au sărbătorit 1 an de activitate. Cei 2 membri noi care au venit în trupă, Alex Suciu la tobe respectiv Hori Hidoş la bass, au adus un mare plus având o experienţă bogată pe scenă. Au început foarte bine cu un cover la piesa Crimson Tide and Deep Blue Sea a celor de la Nightwish şi a sunat surprinzător de bine având în vedere ca cei doi membri nou veniţi au avut la dispoziţie doar 1 zi pentru a repeta. Au continuat apoi cu Cover me black velvet care a devenit deja hitul lor şi care într-adevar este cea mai reuşită piesă alături de Winter Romance. Vocea Ioanei, care se ocupă şi de clape, sună excelent şi se descurcă din ce in ce mai bine în ”duelurile” cu Şerban care are ca îndatorire părţile de growl. Instrumentalul este la fel de nota 10, Călin făcând o treabă fără de cusur la chitară având şi el o experienţă destul de bogată alături de cealaltă trupă în care activează şi anume Era Decay.

După ce au terminat setlistul am avut parte de confetti şi de o repriză sănătoasă de „La Mulţi Ani!” cu ocazia primului an de activitate, după cum am zis şi mai sus. Plăcut impresionat de prestaţia lor şi asteptăm primul LP la care am auzit că se lucrează deja.

De Innerray nu am mai auzit până acum, dar pot spune fără nicio reţinere că a fost una din cele mai bune prezenţe din VOX. Cu un setlist ce s-a întins undeva pe la 40 de minute şi cu un gothic/heavy metal perfect, cei de la Innerray au fost o surpriză foarte plăcută fiind şi ei destul de noi pe scena metal autohtonă. O voce de excepţie a tipei din spatele microfonului care a lăsat publicul pur şi simplu fără cuvinte, un sound curat şi bine executat, piese destul de lunguţe, dar foarte captivante şi foarte mult bun simţ din partea membrilor trupei. Pe scurt un show pe cinste din partea lor şi-i aşteptăm cu braţele deschise din nou pe aici pentru că merită într-adevăr ascultaţi. Nota 10 pentru ei!

Şi am ajuns la Magica. Una din trupele mari ale României. Cel puţin aşa sunt cunoscuţi. Eram foarte curios cum sună deoarece nu i-am mai văzut până acum şi aveam aşteptări foarte mari de la ei ştiind că au un line-up de calibru şi o experienţă care nu poate fi pusă la îndoială. Eh … Dacă Innerray au fost o surpriză foarte plăcută, Magica au fost cu 5 trepte mai jos de „surpriza neplăcută” a serii. Plictisitori, înfumuraţi peste masură şi cu glume de 2 lei în program pe seama publicului care se plictisea la show-ul lor şi care mergeau la bar să bea o bere, în faţă ramânând doar câţiva oameni. Sincer nu mă aşteptam să sune atât de prost. Preferam să cânte Innerray şi pentru ei. Inclusiv vocea Anei despre care aveam o părere foarte bună a dat multe rateuri … valabilă şi pentru ea partea cu vedetismele. Sper că au prins o zi mai proastă şi ca printr-un viitor concert să ma convingă că merită într-adevăr titlul de „trupă mare”.

Robocop

Suceava, Club Vox din Casa Culturii, duminică 13.02.2011, ora 17.00. Music Star “Petru Rareş” este un concurs de interpretare muzicală destinat elevilor de la Colegiul Naţional “Petru Rareş” din Suceava şi elevilor cu care aceştia colaborează.

Iniţiatorul şi coordonatorul acţiunii este prof. Cristian Doboş. Echipa de organizare este formată din: prof. Nicky Postolache, prof. Lorin Preda şi elevii: Adina Huţu XII A, Ioana Aramă XII A, Lisandra Zofotă XII C, Diana Nechifor XII D, Ştefan Roşu XII E, Clara Popadiuc XI A, George Grădinariu XI H, Jessica Neamţu X G, Claudiu Popescu IX E, Vlad Dolineanu IX E.

Laureaţii:

Trofeul Music Star “Petru Rareş” 2011   Sabina Panciuc – voce   VI B 

Concurenţii:

Secţiunea I

Secţiunea II

Secţiunea III

Juriul concursului Music Star “Petru Rareş” 2011:  Doru Popovici – profesor, jurnalist, Valentin Ianoş – profesor la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava, Lucian Dragotă  – actor, profesor, director general al companiei de radio şi televiziune „New talents”, Bobby Stroe – realizator emisiuni radio-tv, Dan Dura – şef Serviciu Integrare Europeană din cadrul Primăriei Municipiului Suceava, Ionuţ Bejinariu – preşedintele organizaţiei „Tu şi România”, Marius Vrânceanu – prof. la Colegiul Naţional “Petru Rareş”.

Sponsori: Magazinul Muzica Suceava – Disco System  – sponsor principal, Librăria Alexandria, Coca cola, Granini, Tuborg, Gimi video, Restaurant pub şi voie bună Old Times, Fretta SRL, Stage Pro Suceava, Odyssey.

Adina Huțu

Nu-mi era aşa dor de Viţa de vie, pentru că-i văzusem prin 2007 la un bal la Petru. Atunci nu am fost impresionat, mi s-au părut ca veniţi să îndeplinească o sarcină şi să ia nişte bani. Tot atunci spusesem că în public erau pokemoni şi tare s-au mai supărat unii. Acum astora de la Petru nu le mai spune pokemoni, le spune drogaţi. Am zis să merg, pentru că e o trupă cu nume şi care de-a lungul timpului a scos cântece faine şi are o muzică plăcută.

Avalanşa de public nu m-a luat prin surprindere. Ştiam că va fi aşa. Prin suprindere nu m-a luat nici faptul că ventilaţia în club nu mergea. Asta se simte ori de câte ori numărul asistenței trece de 200 de persoane. Se instalează o atmosferă îmbâxită de saună și curge apa pe oameni.

Concertul a fost deschis de Aura neagră, care tot experimentează. Se întrevede deja un loc unde se va stabiliza trupa şi anume gothic metal. Lălăielile de dragoste şi cover-urile vor cam dispărea. Vineri seară am văzut trupa în formulă de patru. Nemuritorul Oracio a dispărut dintre noi și locul lui la bas a fost luat de Ramona, o dulceață de fată. S-a putut auzi că vocea Giorgianei duce o gamă mare de frecvențe, dar mai ales nu o ia pe arătură când cântă despre vampiri. Avându-l pe Eugen la chitară, care știe ce și cum și la percuție pe nemțoiacă, în curând va apărea și o clapă și vom avea o Aura neagră în stil Sirenia.

Nu am văzut trupa Umbra. Am plecat să mă piș și m-am întâlnit cu Танюша, o duduie care gândește bine, dar încă e maldavancă, pentru că nu o deranjeză că are de stat la vamă și zice Bender la Tighina. Am avut o discuție interesantă. Era în GIRB înainte ca grupul să se ducă pe pu*ă dpdv ideologic. Deocamdată e româncă cu acte.

Vița de vie a oferit evenimentul anului 2011 în Suceava. Trupa e cunoscută, comunică bine cu publicul, are o grămadă de cântece care au fost date la radio și clipurile lor au rulat pe TV, dintre care multe pentru persoanele sensibile și cu IQ mic, Despot e o vedetă, că doar a absolvit Școala vedetelor, deci succesul era garantat. Șouri bune pe felia alternativ au mai făcut în Vox: Partizan, Luna amară și Omul cu șobolani. Ca afluență de public, ca intensitate și ca manifestare, acesta le-a întrecut pe toate.

Între albumele VdV se observă serioase diferențe. Fenomentalul e de departe cel mai bun. Cele de mai încoace sunt diluate, catifeaua nu impune respect și praful de stele nu are personalitate, însă prind la un segment larg al publicului feminin, după rețeta: proasta se uită în lac și-și imaginează că înoată cu peștii. De asta cântece ca Basul și cu toba mare sau Iamma au fost lăsate la urmă. Mi-au mai plăcut: Varză, Ozosep, Vinolamine și Sunetul mai tare.

Chiar dacă mare parte dintre cânecele VdV sunt slabe la ascultat, maniera în care sunt interpretate acestea într-un concert de club extaziază publicul și consider că aici e marele secret al acestei formații. Nu am mai sărit așa de mult de anul trecut de la Belgrad când i-am văzut pe Rammstein. Chitaristul Cezar Popescu, unul dintre cei mai buni de la noi, a mai cântat în Vox cu Domination, trupă tribut Pantera unde se întrebuințează mai serios. Cântecele Vița de vie nu-l solicită foarte mult.

Mi-a plăcut apelul lui Despot la a evită de a ne comporta ca galeriile de idioți care stau în orașe vecine și-și sparg capetele. Atitudinea asta se întâlnește la fel de des și la rockeri și metaliști, de ce oare? Poate pentru că rocker-ul comun nu e cu nimic mai breaz decât cocalarul de galerie.

Metalsupport-ul a reuşit prin aducerea Viţei de vie, concertul cu cea mai mare audienţă de public din Vox, nu mai puţin de 450 de plătitori. Enorm! Felicitările mele! Deci se poate şi la Suceava să ai concerte de calitate şi cu afluenţă de public. Deocamdată cam rar, dar pe viitor cam asta se intenţionează. Metalsupport-ul pregăteşte aducerea încă unui nume cunoscut pe scena din Vox, puţină răbdare până atunci și un cântecel ironic.

După EP-ul Our path enlightened, lansat în 2008, cei de la Shadowsong s-au apucat de scris piesele pentru primul lor album. L-au scos undeva pe la jumatea anului trecut şi i-au pus numele Elegies of dusk and shadows. Au strâns cureaua şi au mâncat supe la plic, au împrumutat o căruţă de bani şi s-au apucat de înregistrat, ca să umble după aia cu nasul pe sus prin Suceava şi să ceară beri de la copilaşii de 13-14 ani care umblă prin Rynox. Ei sunt Shadowsong şi au scos un album.

Înainte să se apuce de înregistrat, şi-au tras nişte nume de scenă ca să pară mai trv (am înţeles că aşa se zice acum) şi astfel membrii Shadowsong au devenit: Şerban “Einsenroth” Nistor – voce/chitară, Andreas “Septhiroth” Szabo – chitară,  Alexandru “ai 1 leu?” Blănaru – bass şi Adrian “Cerberus Uraganul” Gălbău – tobe.

Umbram Regnum vrea sa înceapă în forţă, dar din păcate sculele pe care le au nu-i ajută deloc. Tobele sună ca nişte găleţi, o chitară te zgârie pe la timpane grav de tot, cealaltă abia se aude, vocea e prea din topor … se putea lucra puţin la ea şi poate ieşea ceva mai mişto. Bass-ul nu se aude. Probabil bassistul se uita pe jos după 1 leu în timpul înregistrărilor şi a uitat pentru ce e acolo. Oricum e pe lângă.

Piesa a doua, Invictus, care e luată de pe EP, deci nu poate fi considerată piesă nouă, e singura care sună mai decent şi mai e ceva de capul ei. E mai cizelată şi are o logică. Cred că au reînregistrat-o pentru că ţin minte că am ascultat mai demult piesa şi avea şi o clapă. Se aude şi bass-ul aici, cred că de bucurie că a găsit 1 leu, a început şi bassistul să dea din degete.

Că tot a venit vorba de clapă, prostia voastră că aţi renunţat la ea, băieţi. Prindea foarte bine pe lângă voi şi făcea toată linia melodică. Acum din chitară nu se inţelege nimic. Mai e o piesă luată de pe EP, ultima. Deci albumul propriu-zis are 6 piese noi.

Bomboana de pe colivă, adică piesa care nu are nici o logică, e a cincea – Scorn Manifest. Piesă care pare că e pusă acolo doar ca să mai fie una în plus pe album. Toate instrumentele la îngrămădeală şi totul sună ca nuca în perete. Mai ales vocea, zici că vocalul aleargă pe câmp fugărit de câini.

Mi-a mai plăcut începutul de la Fuel the fire of ascension, dar cu o floare nu se face primăvara. După 30 de secunde s-a dus totul pe apa sâmbetei, iar piesa lasă senzaţia de treabă neterminată. Din nou am remarcat lipsa uneia dintre chitări şi a bassului. Mai bine înregistrau cover-ul pe care l-au făcut după Tyrants de la Immortal că era mult mai bine.

Prin urmare, un album slab spre foarte slab. Mai bine stăteau pe banca de rezerve până mai făceau câteva piese mai de doamne-ajută şi aveau şi ei de unde să aleagă pentru un album. Poate aşa aveau şi mai multe piese şi era puţin mai lung materialul. 31 de minute pentru un album e foarte foarte puţin. Mai staţi şi lucraţi băieţi şi ascultaţi sfaturile pe care le primiţi de la unii oameni care cântă de peste 13 ani de zile şi nu-i luaţi la mişto că aşa nu vă bagă nici dracu’ în seamă. Şi renuntaţi şi la vedetisme, că astea vă trag în jos tare de tot.

Robocop

După un demo şi două albume, unul chiar recent lansat, Era Decay a ieşit cu un EP de şase piese care se doreşte a fi finalul epocii de debut a trupei. Apărut în 2008 pe scena metalică suceveană, acest proiect promitea foarte mult. Practica un death metal melodios în viteză în stilul Insomnium şi avea cinci oameni în componenţă. Drogurile au făcut ravagii la nivel de formaţie, astfel că de multe ori au fost nevoiţi să cânte în formulă de doi cu tobe pe calculator şi fără bass. Acum, pe lângă cei doi membri aflaţi de la început în trupă, Călin şi Şerban, îl găsim şi pe Suciu, toboşar la POV, o formaţie de punk fără niciun viitor. În concerte au mai apelat la Nistor de la Shadowsong, dar ăsta e o mână moartă şi nu ştie nici piesele trupei în care activează de mic. Ce le mai trebuie acum este un basist şi trupa poate ieşi din nou în concerte.

Deathtrap continuă linia precedentelor materiale Era Decay: Prelude, Silent Stories, Ashes şi ca temă şi ca stil. Citiţi o recenzie a albumului Ashes aici. Avem acelaşi death metal melodios, când mai liric şi liniştit, când rapid şi nervos. Partea de ambiental ce s-a regăsit pe materialele precedente a fost lăsată deoparte pe Dethtrap. Bila neagră a EP-ului mi se pare toba, care e făcută pe calculator şi acest lucru se cunoaşte, mai ales pe piesele rapide, unde senzaţia de artificial e crescută. Chitara lui Călin e coloana vertebrală a materialului şi e când plângătoare şi tânguitoare, când supărată şi iute. La voce Şerban se descurcă bine, mai ales pe piesele mai lente. Cântecele sunt scurte şi echilibrate, înflorituri muzicale găsim doar pe piesa care dă titlul EP-ului. Nu prea putem vorbi de originalitate, ci de corectitudine şi rearanjarea unor idei muzicale. Preferata mea e Cooldown, pentru că e suficient de melodioasă şi dură, iar cursul ei este unul natural. E doar cam scurtă. Mai remarc: Poisoned, Deathtrap şi World’s Decay.

Temele rămân aceleaşi, de la regret, nostalgie, melancolie neagră, iubire neîmplinită, până la moarte, accidente, decădere, prăbuşire şi lupte cu propriul eu. Acestea se întâmplă atât în realitatea concretă, cât şi în cea virtuală. Observăm că Era Decay practică economia de cuvinte în titluri. Un titlu de două cuvinte al unei piese este deja lung.

La partea de grafică se vede o schimbare drastică. Au dispărut siluetele din ceaţă în culori pale şi s-a mers acum pe nuanţe dure şi pe sânge. Spreanţa mea e ca Era Decay să ajungă la o componenţă sănătoasă şi să înceapă concertele. Potenţial şi inspiraţie există cu carul.

După ultimele recenzii şi topuri făcute de specialişti, pe felia de metal extrem suceveană se vede o detaşare şi o poziţionare a Era Decay înaintea Shadowsong.

Sâmbătă m-am dus la Bacău. M-am pornit la un moment dat şi am ajuns mult mai târziu decât mi-am propus. Este a doua oară la rând când cefereul îmi face figura. După cele opt ore state noaptea între două tunele la limita Sucevei cu Bistriţa-Năsăud, acum am fost obligat să stau două ore în gara Paşcani, pentru că locomotiva personalului care venea de la Iaşi şi mergea la Bacău s-a defectat la Leţcani. Nasol moment. Timpul nu l-am pierdut, am văzut bătăi între boschetari şi am găsit o firmă care te duce direct în Rai, garantat.

În Bacău, vreme bacoviană, logic. Zona gării este la fel de bortelită şi glodoasă ca 95,6 % din Suceava. Am ajuns în subsolul Subway pe la 10 şi ceva. Concertul începuse. A fost gândit ca un jam session cu miezul recitalul Borâtorii. Destul de strâmt acest loc şi cu plafonul jos. Nu ştiu dacă încap 150 de oameni. Sunetul e bun cam până la 2 m de scenă, apoi se aude ca sub apă.

Lumea era multă şi încălzită bine. Băieţii au făcut o pauză şi am povestit asistenţei de unde, cum şi prin ce mijloace s-a născut şi a evoluat acest proiect ironico-acustic şi pseudometalic în prima lui fază. Lumea a putut asculta şi câteva piese mai vechi. Naraţiunea fiind lungă, s-au cam plictisit, aşa că am lăsat locul celor care ştiu să cânte, să bage drujbe pentru ca alcoolul să curgă în voie pe gât.

Putem spune acum că Borâtorii cântă death metal brutal şi nu mai are legătură cu grindcore-ul, pe care nu l-a cântat niciodată, dar aşa s-a spus. În afară de Emi, restul oamenilor sunt noi şi au cântat sau mai cântă în trupe băcăoane cunoscute, cum ar fi Bruma sau Neuroleptica, dacă îl dăm ca exemplu pe toboşarul Ursu.

După Borâtorii, a cântat Bruma câteva piese, apoi oamenii de pe scenă s-au tot rotit şi s-au schimbat şi stilurile muzicale au alternat. A cântat şi Călin de la Era Decay la chitară şi la bas. Spre 1 noaptea, seara s-a terminat pe ritmuri de blues şi am tăiat-o rapid la gară.

În premieră vă dau câteva titluri ale unor piese ce vor apărea pe albumul Cloaca imundă a viciilor ascunse: Bicisnicia firii umane, Pământul este plin de proşti, Obscurantismul se transmite prin femeie şi Declaraţie de dragoste.

Acesta a fost al doilea concert Borâtorii pe scenă. Oamenii din formaţie sunt toţi experimentaţi şi piesele sună bine. Acum sunt mai lungi, mai echilibrate şi aduc a metal serios. Unde ne vor permite condiţiile tehnice vom putea pune şi celebrele intro-uri care au dus la individualizarea acestui proiect faţă de puzderia de trupe de dormitor apărute din şi pentru amuzament.

În luna aprilie se prefigurează un turneu în câteva oraşe din Moldova. Sperăm că şi Suceava e pe listă, dacă nu, atâta pagubă…

Concertul folk în scop caritabil organizat de depestrada.ro vineri seară în Vox, s-a bucurat de o prezenţă mult peste aşteptări. Scopul acestui eveniment şi promovarea de care s-a bucurat mai ales în lumea virtuală au făcut ca lumea să vină în număr mare şi să aducă foarte multe jucării. Au fost persoane care nu s-au rezumat doar la o singură jucărie, contravoaloare a biletului de intrare, ci au adus câte patru-cinci sau chiar mai multe. Unde au ajuns jucăriile puteţi vedea mai jos.

Pe post de MC l-am avut pe Topsic şi începutul a aparţinut Danei Pîrgaru, care a fost acompaniată de Eugen Toboş la chitară (Simbol) şi Giorgiana la flaut şi voce, ambii de la Aura Neagră. Un debut cu emoţii şi cântece frumoase. Public cald şi voie bună. Şi-a ales piesele potrivite pentru vocea şi atitudinea sa de pui de haiduc. Totuşi cam multă distracţie pe scenă. Că Eugen e un chitarist bun, ştiam, că Giorgiana poate şi cu flautul şi cu vocea, ştiam, am aflat doar că Ada poate şi pe viu. O înregistrare cu ea auzisem. O să o mai vedem sigur pe scene sucevene până nu-şi ia zborul spre Cluj.

Apoi am avut pe scenă un cetăţean pe nume Liviu Bălan, venit direct de la karaoke. A fost acompaniat la vreo două piese de Ciprian Cotruţă la chitară şi apoi a parodiat peste negativ nişte piese celebre, motiv de amuzament pentru noi.

Pe Vasile Calancea îl ştiam de anul trecut de la acelaşi eveniment. Apropos, aceasta a fost a doua ediţie a concertului folk în scop caritabil. Acelaşi menstrel trist cu cântece axate în zona celor de munte şi a liricii ivite din tumultul sufletului.

Ciprian Cotruţă cântă destul de des prin Suceava, ori singur ori cu trupa lui. Ne-a obişnuit cu mişcări studiate şi cu cântece de aşternut. Folk de spaţii închise bine gustat de partea feminină. Poate ca să nu o deranjeze nu ne-a mai cântat aia cu Fă! Eşti frumoasă, dar eşti proastă, proasta dracului. În schimb, l-a luat pe scenă pe celebrul, în cartierele Centru, Areni şi Zamca, regizor Grămesc, ca să sufle alături de el Amintiri cu haiduci.

Într-o pauză am dat şi cele trei discuri cu Povestitorul celor de la Odyssey, premii la concursul organizat de saitul nostru în ultima săptămână.

Cum aşteptam cu toţii, seara începută cam târziu, a fost încheiată de Cristi şi Relu, pe care nu i-am mai văzut din primăvară în formulă de doi. Ne-au încântat cu piesele nemuritoare de care nu ne săturăm niciodată şi pe care le tot interpretează la Conversaţii acustice.

Frumos evenimentul şi reuşit. Ne-am simţit bine şi vom face fericiţi pentru câteva minute câţiva copii de la un orfelinat din Humor. La anul sperăm să fie posibil un eveniment cu nume ceva mai grele pe afiş.

Acum vreo câteva zile, m-a pus naiba să mă duc la Crăciun Vienez. Eu am crezut că ăştia cântă ce vedem pe la TV sau pe net că se întâmplă la Viena, dar nu a fost aşa. Când au început s-o dea în muzică de negri, m-am enervat şi am tătiat-o în Garden. Acolo, în subsol, artistul pe cale de consacrare Topsic avea programat un concert. Au apărut mulţi prieteni de-ai lui şi eu cu o cetăţeană, că avem de pus planuri la punct. Noi ne-am apucat serios de treabă, spre ciuda duşmanilor duşmănoşi şi invidioşi care ameninţă că trimit antidrogu’ la şourile organizate de depestradă.ro prin târgul Suceava.

Cetăţeanul Topsic, care are un clip ce rulează pe la posturile muzicale din patria noastră iubită România (între timp mai are unu’), s-a prezentat în faţa pretenilor cu un program artistic variat. Iniţial cu nişte răpăială, apoi a venit pauza cu un concurs de bancuri în care se dădea beutură alora ce ziceau cele mai bengoase poante şi ultima parte, cea mai consistentă, în care a cântat piese cunoscute de ale sale.

Trebuie să menţionăm că Topsic are o piesă numită România noastră, care a participat la selecţia pentru compilaţia Uniţi sub tricolor. În urma unor manevre mârşave ale unor oameni răi, piesa a fost declasată de pe primul loc şi pe compilaţie a intrat unu’ Bullet. Asta-i istorie de acum.

Cetăţeanului Topsic i se întrevede un viitor strălucit în muzica românească, mai ales că acum are şi staf managerial. Pile, relaţii şi cumetrii pe la Iaşi avea mai de demult. Aşa că ţineţi minte numele Topsic, o să vă întâlniţi destul de des cu el de acum înainte.

Danny feat Topsic – Muzical Transmisibil
Imagine/montaj/regie – A.C.B. Records
Inregistrat/mix/master – A.C.B. Records
Instrumental – Sez
Text – Danny, Topsic