ERA DECAY – Deathtrap

Treboniu | 1 februarie 2011

După un demo şi două albume, unul chiar recent lansat, Era Decay a ieşit cu un EP de şase piese care se doreşte a fi finalul epocii de debut a trupei. Apărut în 2008 pe scena metalică suceveană, acest proiect promitea foarte mult. Practica un death metal melodios în viteză în stilul Insomnium şi avea cinci oameni în componenţă. Drogurile au făcut ravagii la nivel de formaţie, astfel că de multe ori au fost nevoiţi să cânte în formulă de doi cu tobe pe calculator şi fără bass. Acum, pe lângă cei doi membri aflaţi de la început în trupă, Călin şi Şerban, îl găsim şi pe Suciu, toboşar la POV, o formaţie de punk fără niciun viitor. În concerte au mai apelat la Nistor de la Shadowsong, dar ăsta e o mână moartă şi nu ştie nici piesele trupei în care activează de mic. Ce le mai trebuie acum este un basist şi trupa poate ieşi din nou în concerte.

Deathtrap continuă linia precedentelor materiale Era Decay: Prelude, Silent Stories, Ashes şi ca temă şi ca stil. Citiţi o recenzie a albumului Ashes aici. Avem acelaşi death metal melodios, când mai liric şi liniştit, când rapid şi nervos. Partea de ambiental ce s-a regăsit pe materialele precedente a fost lăsată deoparte pe Dethtrap. Bila neagră a EP-ului mi se pare toba, care e făcută pe calculator şi acest lucru se cunoaşte, mai ales pe piesele rapide, unde senzaţia de artificial e crescută. Chitara lui Călin e coloana vertebrală a materialului şi e când plângătoare şi tânguitoare, când supărată şi iute. La voce Şerban se descurcă bine, mai ales pe piesele mai lente. Cântecele sunt scurte şi echilibrate, înflorituri muzicale găsim doar pe piesa care dă titlul EP-ului. Nu prea putem vorbi de originalitate, ci de corectitudine şi rearanjarea unor idei muzicale. Preferata mea e Cooldown, pentru că e suficient de melodioasă şi dură, iar cursul ei este unul natural. E doar cam scurtă. Mai remarc: Poisoned, Deathtrap şi World’s Decay.

Temele rămân aceleaşi, de la regret, nostalgie, melancolie neagră, iubire neîmplinită, până la moarte, accidente, decădere, prăbuşire şi lupte cu propriul eu. Acestea se întâmplă atât în realitatea concretă, cât şi în cea virtuală. Observăm că Era Decay practică economia de cuvinte în titluri. Un titlu de două cuvinte al unei piese este deja lung.

La partea de grafică se vede o schimbare drastică. Au dispărut siluetele din ceaţă în culori pale şi s-a mers acum pe nuanţe dure şi pe sânge. Spreanţa mea e ca Era Decay să ajungă la o componenţă sănătoasă şi să înceapă concertele. Potenţial şi inspiraţie există cu carul.

După ultimele recenzii şi topuri făcute de specialişti, pe felia de metal extrem suceveană se vede o detaşare şi o poziţionare a Era Decay înaintea Shadowsong.

Despre Treboniu

Partener de dialog al societăţii civile

8 răspunsuri la ERA DECAY – Deathtrap

  1. Ana spune:

    Lumea ii lauda in general atat pentru muzica cat si pentru ei ca persoana. Cum spusesem si la Shadowsong trupa iti devine mai draga atunci cand oamenii se ridica la asteptarile tale. Si atunci niste oameni muncitori ca ei, sunt extrem de apreciati.

  2. Teroarea Nordului spune:

    Pentru “nsvgd” sau cum te-o fi chemând: Învață întâi să scrii și să te exprimi, lasă comentariile pe internet. Mai mergi la școală.

  3. nsvgd spune:

    pupincurismul este la cote maxime l-am ascultat nu imi place nu e stilu meu asta e daca ar fii stilu meu tot nu miar place nu mi se pare cine stie ce de anumite persoane ii pupa atata in cur

  4. TRollface spune:

    Poate fi si mai putin de viitor?

  5. igrec-zet spune:

    asteptamm…si albume de-o calitate mai buna…inregistrare de studio …pooate….

  6. L spune:

    Statisticile spun bine . Spre deosebire de Shadowsong (unde talentul stagnează ) Era Decay scot albume ca pe bandă rulantă , lucru ce dovedeşte forţa-i cu domnu Colin .

  7. S. spune:

    Multumim. Respect!
    (PS: POV e FOARTE de viitor)

    Suciu.

Lasă un răspuns